Contribuţia scriitorilor români la dezvoltarea realismului
a) precursori ai realismului:Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică- critica societăţii feudale.
Antim Ivireanul Didahiile-critica moravurilor şi a instituţiilor feudale. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul- critica absolutismului feudal, aduce primul model de nuvelă realistă.
Nicolae Filimon Ciocoii vechi şi noi- critica societăţii fanariote - aduce primul roman realist.
Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos- aduce eseul realist.
b) tendinţa realismului liric - subiectiv de factură romantică:
Ion Creangă Amintiri din copilărie- realism liric, rural, patriarhal, de specific naţional.
Mihail Sadoveanu Baltagul, Fraţii Jderi, Hanu Ancuţei - realism liric de specific naţional.
Zaharia Stancu Desculţ- realism liric, împletit cu obiectiv critic.
Geo Bogza Cartea Oltului- realism liric - reportajul-eseu-poem în proză.
c) tendinţa realismului de factură clasică şi barocă:
Ioan Slavici Moara cu noroc, Mara - sobru, moralizator, umanist.
G. Călinescu Enigma Otiliei- retoric, balzacian, cu elemente de baroc. Mateiu Caragiale Craii de Curtea- Veche - ornamental, simbolic de factură barocă.
d) tendinţa realismului critic obiectiv:
I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Momente şi schiţe - de problematică, comic, concis, de acuitate critică.
Li viu Rebreanu Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor - un realism sobru, precis, înţelegere legică, nuanţat, obiectiv.
Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război- analist, realism al stărilor de conştiinţă, de problematică.
Hortensia Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach - aduce o critică de moravuri.
Marin Preda Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni - un realism de problematică politică şi socială, critic, obiectiv.
Augustin Buzura Orgolii, Refugii, Drumul cenuşii - o critică de acuitate socială, alegoric, de problematică, critic.
Alexandru Ivasiuc Apa, Iluminări, Păsările, Interval- realism al stărilor de conştiinţă, analitic, de problematică.
Mircea Eliade Noaptea de Sânziene.
0 comentarii: