Scrierile Sfântului Niceta Remesianul

06:57 0 Comments

Niceta Remesianul s-a născut în anul 340 e.n. A fost episcop al comunităţii române din sudul Dunării, de la Bela Palanka, lângă Niş, unde şi azi avem o mare comunitate românească. Cărţile lui intră în literatura patristică.
a) Libelli instructionis— Cărticele de învăţături — tratează despre botez, despre crez, despre jertfirea mielului pascal, despre erorile păgânismului.
b) De vigiliis servorum Dei— Despre privegherea robilor lui Dumnezeu — în care discută ritualurile de priveghere introduse în biserica ortodoxă.
c) De psalmodie bono— Despre foloasele cântării de psalmi — în care discută despre evoluţia sentimentului de evlavie, despre echilibrul interior şi liniştea, aduse în sufletul celui care cântă „tainele lui Hristos“. El egalează, prin profunzime, scrierile Sfinţilor Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Ieronim şi Augustin.
d) De divertis appellationibus— Despre diferitele numiri.
e) TeDeum laudamus— Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm! este un imn celebru, cu care se oficiază în ocazii solemne, în toate bisericile creştine (ortodoxă, catolică, protestantă). Textul este scris în proză ritmată. El a circulat în limbile latină şi greacă, dar apoi a fost tradus în toate limbile în care se oficiază culte creştine. Redăm acest text pentru valoarea lui literară, pentru stilul său poetic şi pentru faptul că există în ritualul ortodox liturgic fragmente din el:
„Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim,
Pe Tine, veşnicule Părinte, tot pământul Te cinsteşte.
Ţie toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile,
Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetat glas Iţi strigă:
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul Savaot!
Pline sunt cerurile şi pământul de mărirea Slavei Tale;
Pe Tine Te laudă ceata Slăvită a Apostolilor,
Mulţimea vrednică de laudă a prorocilor,
Oştirea îmbrăcată în alb a mucenicilor,
Pe Tine Sfânta Biserică Te mărturiseşte pe întregul pământ,
Tată al nesfârşitei măriri
Pe adevăratul Fiul Tău, Unul-Născut, care trebuie cinstit şi pe Sfântul Duh Mângâietorul;
Tu, Hristoase, împărat al slavei,
Tu eşti Fiul veşnic al Tatălui,
Tu, care aveai să Te întrupezi în ompentru a-1 mântui, nu Te-ai înfricoşat de pântecele Fecioarei;
Tu, după ce ai învins acul morţii, ai deschis credincioşilor împărăţia cerurilor;
Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu în slava Tatălui;
Credem că vei veni ca Judecător;
Aşadar, Te rugăm, vino în ajutorul robilor Tăi, pe care i-ai răscumpărat cu preţiosul Tău sânge;
Dăruieşte-le slavă cu sfinţii Tăi;
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; şi, ca Domn al lor, condu-ipe ei şi-i înalţă în veac In fiecare zi Te binecuvântăm şi lăudăm numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Invredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără păcat să ne păzim;
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi;
Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum am nădăjduit în Tine;
In Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac!”
Fără această zestre spirituală, creată de către sfinţii români, este greu de imaginat cum au putut fi creştinate popoarele migratoare, slavii şi hunii, bulgarii şi tătarii (găgăuzii) de către românii din nordul şi sudul Dunării.