Stolnicul Constantin Cantacuzino

07:20 0 Comments

S-a născut în 1650, ca fiu al postelnicului Constantin Cantacuzino. Face studii la Constantinopol şi Padova. Este unchiul şi sfetnicul lui Constantin Brâncoveanu şi îndeplineşte multe misiuni delicate. Căderea lui Constantin Brâncoveanu şi numirea fiului său ca domn îi aduc o serie de acuzaţii. Fiul său Ştefan Cantacuzino este mazilit şi pleacă la Constantinopol cu el. Vor fi ucişi în urma unor intrigi.
Istoria Ţării Româneşti este un răspuns la interpolările lui Simion Dascălul, în cronica lui Grigore Ureche. In introducere, el arată dificultăţile pe care le întâmpină: hrisoavele interne împrăştiate, povestirile bătrânilor variază, letopiseţele sunt încurcate, cântecele bătrâneşti aduc laude. In capitolul I tratează despre numele ţării, despre daci şi romani, despre victoriile lui Burebista. La capitolele II şi III sunt prezentate războaiele purtate de împăratul Traian cu dacii şi aminteşte de valul lui Traian şi podul de peste Dunăre. Transformarea Daciei într-o provincie romană este realizată prin colonişti şi armata adusă de Traian. Se dau hotarele Daciei între Dunăre, Tisa şi Nistru, iar în nord — la izvoarele Prutului. In capitolul IV se urmăreşte romanizarea Daciei, se discută despre războaiele lui Traian cu armenii, părţii, evreii şi despre moartea sa la Chiliachia. Urmaşul său, Adrian, reprimă răscoala evreilor. Capitolul V este al tezelor etnogenezei: originea romană a poporului român, continuitatea românilor în Dacia, unitatea poporului român, existenţa românilor din sudul Dunării. încheie cu căderea Panoniei sub hunii conduşi de satanicul Atila şi explică de ce o parte din români se găsesc asupriţi sălbatic de unguri.
El publică şi o hartă a Ţării Româneşti cu imaginea lui Constantin Brâncoveanu, care a fost tipărită de Elrisant Notara la Padova şi se păstrează la Britisch Muzeum.