Mitropolitul Simion Ştefan — Noul Testament de la Bălgrad

07:15 0 Comments

Personalitatea lui Simion Ştefan se exprimă prin cele două cărţi, tipărite la Bălgrad (Alba-Iulia), sub îngrijirea sa: Noul Testament(1648) şi Psaltirea (1651).
Traducerea Noului Testament s-a făcut după metoda comparativă, folosindu-se septuaginta şi traduceri în greacă, slavă, maghiară. Pentru realizarea traducerii s-au adoptat neologisme, cărora li s-a dat o haină românească: sinagogă, iotă, canon, areopag, teatron, ceea ce este o dovadă că s-a folosit textul septuagintei. Textul are 23 de predoslovii la fiecare din cărţile Noului Testament. Ele au fraze concise, clare şi aparţin, după stil, aceluiaşi autor. în Predoslovie, adică în cuvântul introductiv, Simion Ştefan pune problema limbii române unitare, fiindcă era conştient de unitatea poporului român:
„Bine ştim că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni, carii umblă in toate ţările, aşa şi cuvintele acelea sunt bune, care Ie înţeleg toţi. “
El remarcă diferenţele dialectale şi rolul cărturarilor în modelarea limbii. Alături de Cazania lui Varlaam, de Psaltirea lui Dosoftei, textul Noului Testament a stat la temelia formării limbii noastre literare. în acelaşi timp, predosloviile şi notele laterale pot fi considerate primul manual de exegeză teologică. Textul a fost preluat în Biblia de la Bucureşti, fiindcă, aşa cum spunea mitropolitul Andrei Şaguna: „Limba Bibliei pentru un popor numai odată se poate face. “