Trăsăturile literaturii populare

07:01 0 Comments

Literatura populară are o serie de trăsături specifice, care o deosebesc fundamental de creaţia cultă. Aceste trăsături sau caracteristici sunt:
a) Caracterul oral, fiindcă ea a fost realizată, transcrisă, păstrată prin viu grai. Rapsodul popular realizează versuri, care sunt preluate, prelucrate, dezvoltate de alţi creatori populari, fără ca ei să-şi revendice rolul de autori.
b) Caracterul anonim rezultă din faptul că autorii rămân anonimi, doar uneori autorii ajung să fie recunoscuţi. George Coşbuc, în tinereţe, a procedat ca un rapsod popular, punând în circulaţie, în zona Năsăudului, versuri create de el în stilul popular şi le-a cules apoi cu multe variante în jurul Sibiului, când era redactor la ziarul Tribuna.
c) Caracterul colectiv este strâns legat de celelalte două, fiindcă o creaţie populară circulă prin viu grai de la o persoană la alta şi toate modificările aduse formei iniţiale de creatorii anonimi fac ca ea să fie, de fapt, o creaţie colectivă.
d) Caracterul tradiţional are în vedere o serie de modele, de mituri, de motive, de formule şi expresii, care toate se încadrează într-o datină, în reguli, în cutume. Datina este o lege nescrisă şi cuprinde un cod de norme morale păstrate cu sfinţenie, obiceiuri şi practici magice, de jocuri, cântece, ritualuri. între ele există un element comun, un fond spiritual specific românesc.
e) Caracterul sincretic reprezintă această profundă unitate de stil a creaţiei populare prin poezii, cântece, basme, snoave, jocuri, descântece, zicători, proverbe, teatru popular, ghicitori, strigături, oraţii de nuntă, legende, costume populare, răbojul ca scriere străveche, încondeierea de ouă, sculpturi în lemn, arhitectură populară, măşti, instrumente populare, mobilier.
65
Toate au o mare varietate de forme, de culori, de motive, de modele, dar, htsumân- du-se într-un stil specific al spiritului nostru românesc, şi ne dife*renţ*aza profund de alte popoare.
1) Caracterul specific, reprezentat de acest stil unic al creaţiei populare, care face ca portul popular să fie o reprezentare a conceptului de frumos. Maramele, salbele, ornamentele cu o mare varietate de culori, cu fire de argint sau aur, sunt profundă concordanţă cu mitologia populară. Mireasa sau tânăra, care vin£ 'a horă, trebuie să imite modelul arhetipal, să joace hore, adică dansul arhetipal, să c să facă obiecte tradiţionale. La fel, tânărul trebuie să aibă un comportament arhetipal sa păstreze datina, aşa cum sunt în ritualurile ce însoţesc momentele esenţiale ale vi^fu: naşterea, nunta, moartea.
Cele mai semnificative elemente ale caracterului specific sunt (joina şi dorul. Doma este o specie unică a poeziei populare româneşti, care nu este pre?zentf 'n a'te culturi populare, iar dorul este un sentiment complex, specific poporului roman.