Caracterul latin al limbii române

06:48 0 Comments

Caracterul unei limbi este dat de vocabularul esenţial (fondul principal de cuvinte) şi de structura gramaticală. Nucleul limbii române (vocabularul esenţial) este latin, iar structura gramaticală este latină. Cuvintele din fondul principal de cuvinte, care denumesc părţi ale corpului omenesc, sunt peste 90% de origine latină: dinte (lat. dentis), gură (lat. gula), ochi (lat. oculuni), ureche (lat. auricula), mână (lat. mânui), picior (lat. petiolus), inimă (lat. anima), coapsă (lat. coxa), frunte (lat. fronterri). De asemeni avem termeni religioşi ca: Dumnezeu (lat. domine deus), creştin (lat. cristianus), biserică (lat. basilică), botez (lat. baptisium), rugăciune (lat. rogationem), cruce (lat. crucem), înger (lat. angelus). S-au păstrat termeni ce denumesc noţiuni esenţiale ca: sat (lat. fossatum), ara (lat. arare), semăna (lat. seminare), grâu (lat. granum), secară (lat. secale),
56
cânepă (lat. canapâ), sare (lat. salis>salem), in (lat. linuni), aur (lat. auruni), argint (lat. argentina), cal (lat. caballus), vacă (lat. vaca), vie (lat. vinea), poamă (lat. poma), ceapă (lat. caepa), mamă (lat. matei), fiu (lat. filius), frate, soră, fiică, familie, bărbat, ajutor, adăpost, cântec, împărat, băiat, cuţit, lingură, mire, oaie, plăcintă, piersic. Toponime: Dunăre, Retezat, Drobeta, Napoca, Sculeni, Criş, Someş, Olt. Onomastică: Liviu, Octavian, Tiberiu, Ovidiu, Agripina, Letiţia, Emilian, Traian, Cezar.
Pentru ca un cuvânt să pătrundă în vocabularul esenţial, adică în nucleul limbii, el trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: să exprime o noţiune fundamentală, să aibă vechime în limbă, să fie cunoscut de majoritatea vorbitorilor, să intre în expresii şi locuţiuni, să aibă putere de derivare şi compunere. Acest nucleu al limbii este peste 70% latin şi mai are cuvinte de origine dacă, slavă, greacă, turcă, franceză etc. El cuprinde înjur de două mii de cuvinte, ceea ce reprezintă cam 1 % din masa vocabularului limbii române. Nu cantitatea, ci calitatea cuvintelor este esenţială pentru a defini trăsăturile unei limbi. Această calitate a limbii o modelează, o dezvoltă scriitorii.