Conservarea elementului dac

06:49 0 Comments

Păstrarea elementelor dace a fost discutată pentru prima oară de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a observat că o serie de cuvinte au o mare putere de derivare şi compunere, îndeplinesc condiţiile de a face parte din vocabularul esenţial, dar a căror origine nu fusese stabilită. Dintre aceşti termeni amintim: abur, baci, baltă, balaur, balegă, bâr, brad, brâu, buză, bucurie, căciulă, cătun, ceafa, ciută, ciucă, ciupi, copac, copil, curpăn, droaie, fluier, fărâmă, gard, gata, ghimpe, ghionoaie, gogă, grumaz, guşă, mal, mazăre, mărar, mânz, mugur, moş, murg, noian, pârâu, pupăză, rânză, scrum, sâmbur, scăpăra, spuză, strungă, ţap, şopârlă, vatră, zgardă, zară.
Toponime: Carpaţi, Argeş, Buzău, Mureş, Ciucaş, Căciulata, Bucegi, Bârsei, Bucureşti, Tisa.
Onomastică: Baciu, Bârsan, Bârzu, Baltă, Goga, Brad, Cătuneanu, Ciucă, Buzatu, Grumăzescu, Bucur, Curpăn, Scrumeda, Zară.
Substratul dac constituie elementul de originalitate al limbii române faţă de celelalte limbi romanice: franceză (substrat galic), spaniolă (substrat iberic), italiană (substrat etrusc).