Limbile de cancelarie în Evul Mediu

07:10 0 Comments

Limbile de cancelarie în Evul Mediu erau latina, greaca, slavona, în care se oficia cultul religios creştin în mănăstiri, ca aşezăminte de învăţământ, şi instrucţia se făcea în aceste limbi. Limba română, folosită de poporul român, va pătrunde mai târziu în cancelariile domneşti, dar Biserica Ortodoxă Română îşi va asuma rolul de a folosi scrisul şi cititul în limba română, având un rol decisiv în apariţia culturii în limba română.
Limba latină va fi prezentă pe multe inscripţii, dar şi în documente. Astfel, în Cronica Notarului Anonim găsim înserat textul în limba latină al răspunsului dat de Menumorut, duce al Bihariei — Crişana, lui Arpad, ducele Hungariei:
„Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei, domnul vostru. Datori îi suntem ca un prieten la un prieten, cu toate ce-i sunt necesare, fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul însă, ce l-a cerut bunei noastre voinţe, nu i-1 vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viaţă. Şi ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frică, ceea ce se tăgăduieşte.
Noi însă, nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget, deşi a spus că are un drept asupra lui. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima, că ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu. Şi chiar dacă acela a răpit prin violenţă această ţară de la strămoşul meu, acuma însă, giaţie stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-o mai smulgă din mâinile mele.“
Un document redactat în limba latină este Memoriul lui Vlad Ţepeş către Matei Corvin, alcătuit de către Radu Grămăticul, ceea ce dovedeşte că scrisul şi cititul în limba latină s-au continuat în Ţara Românească. Nicolaus Olahus, figură proeminentă a umanismului românesc, scrie în limba latină cartea sa Hungaria, în care avem o descriere a Ţării Româneşti, a Moldovei, Transilvaniei, Ţării Someşului, Ţării Crişurilor
78
şi a Ţării Timişului. în ea se arată originea latină a limbii române şi originea romană a poporului român, unitatea poporului român şi continuitatea românilor în Dacia, adică tezele etnogenezei:
„Românii se spune că sunt colonii romane. Dovada de acest lucru este faptul că au multe cuvinte comune cu limba latină. Monede romane se găsesc multe în acest loc şi ele constituie un neîndoielnic semn al vechimii stăpânirii romane prin părţile acestea... Moldovenii au aceeaşi limbă, religie şi obiceiuri ca şi muntenii. “
în limba greacă s-a oficiat cultul religios, s-au realizat unele scrieri ca aceea a lui Stavrinos, vistiernicul lui Mihai Viteazul: Povestea preafrumoasă a luiMihai Viteazul. Cronica lui Gheorghe Palamed, tot în limba greacă, este mai puţin cunoscută, dar s-a păstrat la British Museum.