Tinereţe fără bătrâneţe

07:09 0 Comments

Tema acestui basm o formează mitul Marea Trecere. Ideea este că dobândirea vieţii eterne trebuie însoţită şi de o pregătire pentru a respecta reguli specifice acestei lumi, dominată de legea lui Dumnezeu. Fiul de împărat se naşte doar când tatăl său îi promite Tinereţe iară bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Crescut mare şi voinic, fiul de împărat pleacă să-şi împlinească destinul, pentru care s-a născut, fiindcă el este Făt- Frumos, adică o reprezentare antropomorfă a mitului Sfântul Soare. El dobândeşte calul cu aripi, armele tatălui şi pleacă însoţit până la marginea împărăţiei. El le învinge pe Ghionoaie şi pe Scorpie, reprezentări simbolice ale forţelor răului. A treia încercare era de a trece pădurea plină de fiare. El profită de momentul când fiarele se adunau, ca zânele să le dea de mâncare. Zânele îl apără şi intră în palat. El va fi recunoscut de lighioanele pădurii şi se va bucura de viaţă fără bătrâneţe, fără boli şi necazuri. Insoţindu- se cu zâna cea mică, Făt-Frumos află că nu are voie să intre în Valea Plângerii. La o
75
Pentru a da expresivitate textului, autorul popular utilizează o serie de procedee stilistice ca: epitete, metafore, comparaţii, metonimii, simboluri. Exemplificăm cele mai semnificative epitete: „pasăre cernită“, „sfetniculcelpalavratic“, „zmeulspurcat“, „diavolul şchiop“, „împieliţaţilor vrăjmaşi“, „semnul de întrolocare“. Dintre comparaţii şi metafore amintim pe cele mai semnificative: „mergeau ca săgeata“, „repede ca vântul“, „nebun de bucurie“, „Greuceanu de aur“.
Metonimiile arată substituţia cauză-efect: „Suflă asupra lor şi le dete duh de viaţă“, „de sărea scântei din el“, „se prefăcu într-un munte de fier“, „începu stana de piatră a tremura“, „de-ipârâi oasele“.
Simbolurile concentrează firul naraţiunii: „luna şi soarele“, „chipul lui Greuceanu din fier“, „se face un porumbel“, „cheia este degetul meu cel mic“, „cuţitul ruginit“, „basmalele vor fi rupte la mijloc“. Hiperbolele au rolul de a impresiona prin exagerarea efectelor: „se zguduia unul pe altul de se cutremura pământul“, „a lovit stana de se cutremura pământul“, „cu o falcă în cer şi cu alta în pământ“.
Sunt utilizate, cu efecte expresive, interjecţii predicative: „Ea, înghiorţ! înghite“, „hâţ în sus şi hâţ în jos“.