Mitul Mitul Sfântul

07:04 12 Comments

Soare are trei legende arhetipale. Prima legendă susţine că Sfântul Soare a fost creat din Sfintele Ape, o dată cu bradul cosmic, a cărui lumină s-a concentrat în Soare, Lună, Luceferi, Stele-Logostele. A doua legendă, a oului cosmic, susţine că din gălbenuş s-a creat soarele, iar din albuş norii. Oul sugerează un alt model al Universului, dar şi al făpturii umane. De aici oul lui Brahma la indieni, oul păsării Dog la egipteni, oul începutului la Brâncuşi, oul dogmatic la Ion Barbu. A treia legendă povesteşte cum Fârtatul s-a apucat să facă soarele şi l-a făcut din cremene şi aur. Soarele este tânăr, frumos, voinic, cu capul de aur şi devine în basmele populare Făt-Frumos. El se îndrăgosteşte de sora sa Luna — Ileana Cosânzeana, dar este refuzat şi atunci caută să se căsătorească cu o pământeană. Acesta este motivul din poemul Luceafărul, dar Mihail Eminescu sugerează şi legenda întâi. Semnele lui sunt paloşul fermecat, fluierul magic, calul înaripat, cornul, şoimul.
Sfântul Soare are capacitatea de a prezice şi de a practica divinaţia. El este însoţit de nouă zâne: Doina (zâna cântecului liric), Hora (zâna dansului magic), Avrămeasa (zâna descântecului şi a practicilor magice), Ursitoarele, Creştineasa (zâna prezicerilor şi a prorocirilor). Cea mai mică este Ileana Cosânzeana: „din cosiţă ruja-i cântă / Nouă-mpărăţii ascultă‘, fiindcă ea este cea mai aleasă. De mitul Sfântului Soare se leagă Hora (vezi V.Alecsandri Hora Unirei), care este un element dintr-un ritual solar şi reprezintă conjunctura arhetipală a drumului spre cer. Jocul căluşarilor ţine tot de cultul soarelui şi de aceea se joacă la solstiţiul de vară sau de iarnă. De acest mit se
67
leagă Rusaliile, care, fiind o sărbătoare creştină, s-a suprapus peste sărbătoarea rosaliei (a ielelor). Aceasta s-a păstrat mai bine în ţările catolice. Focul este o făptură mitică, antropomorfa, aminteşte de legendele bogomililor (care s-au numit cabiri, după trecerea în Italia). în creştinism el a devenit Sfântul Foca.